Petre Anghel : Petre Anghel

IUBIRE OCOLIT�

2011-08-28T21:11:18Z

IUBIRE OCOLIT�

Azi iubita mea de vis,

Te voi lua p�n-la mediteran�,

S� ai totdeauna ochi deschis

Ca s� vezi lumini ce vindec ran�.

�i-�i voi ar�ta me�terii greci

Cei mai pricepu�i la cioplit piatra,

Nu erau pe-atunci fanarii reci,

Grija lor era s-aprind� vatra

�i s� pun� foc pe orice p�nz�

De p�reau �esute chiar din soare.

Tracul Pan ne va c�nta din frunz�

Tu vei pregusta vinul licoare.

D�m apoi o fug� p�n la Sena

�i-�i ar�t ni�te culori cu zori

Ale celor ce g�seau eterna

�i zilnica be�ie �n culori.

Mai pe sear� te aduc la vale

Unde-apune raza mai t�rziu

Nu ne vom gr�bi, s�-ncepi agale

S�-�i cobore-n iarb� v�lul str�veziu.

Fulgerat de raza ce din tine

Va recurenta un s�nge de sudist,

Ca un m�nz naiv voi spune bine,

�i promit c�-n veci nu voi fi trist.

De m-o apuca melancolia

Imi voi aminti privirea ta

�i voi �ncerca s� c�nt o, lia, la,

Iar tu vei repeta, a ta, a ta.

�

Generatia optzeci: scriitori si/sau optzecisti

2010-09-26T19:51:27Z

�Scriitorii care au publicat �n deceniul opt al secolului trecut au avut �ansa s� beneficiaze nu doar de experien�ele interbelicilor (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu, G. C�linescu, Anton Holban, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Gib Mih�escu, Mateiu Caragiale, Mircea Eliade), dar au putut �i s� evite gre�elile peroadei proletcultiste, c�nd literaturii i s-a cerut s� exprime realiz�rile poporului muncitor eliberat de exploatare, cerin�� care a dus la apari�ia unor romane f�r� valoare estetic� cert�. Acestui curent i-au c�zut victim� mai mul�i scriitori: Eusebiu Camilar, Titus Popovici, Aurel Mihale, V. Em. Galan, Francisc Munteanu, Nicolae Deleanu, �erban Nedelcu �i al�ii, cei mai mul�i uita�i �ntre timp. Poezia, sus�inut� �n acele dou� decenii, de Al. Toma, Veronica Porumbacu, Maria Banu�, Dan De�liu, Eugen Frunz� a suferit un drastic recul, iar proza nu poate fi remarcat� dec�t prin c��iva autori: Marin Preda, “Morome�ii”, Eugen Barbu,”Groapa”, G. C�linescu, “Bietul Ioanide” �i “Scrinul negru”. Scriitorii care public� �n anii optzeci, fie c� preiau variant epopeic�, a�a cum nume�te istoricul literar Dumitru Micu proza de tip tolstoian, fie c� prefer� varianta balzacian� ori dostoievskian� (dup� schema acestuia, la care adaug� �i varianta autentist�) nu mai sunt constr�n�i de atotputernicia doctrine ideologice, de�i cenzura func�ioneaz� �nc�, dar �i pot permite s� “trateze” realitatea cu mijloacele artei. Putem afirma c� prin varietatea formulelor folosite �i prin valoarea operelor publicate �n anii optzeci, literature rom�n� nu doar preia marile modele ale deceniului patru (ilustrat de Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, �i al�ii), dar se sincronizeaz�, din nou, cu valorile artei contemporane ale Europei din afara cortinei de fier. Dovada st� �n num�rul mare de c�r�i publicate acum, �n valoarea lor acceptat� de critica �i istoria literar� �i �n receptarea publicului. Vom sus�ine cele afirmate mai sus printr-o selec�ie a romanelor publicate �ntre anii 1980-1990. Marin Preda, impus aten�iei criticii literare �nc� de la debutul consolidat de romanele urm�toare, va publica, a�a cum am amintit mai sus, romanul �n trei volume „Cel mai iubit dintre p�m�nteni”, o fresc� nemiloas� a obsedantului deceniu �ase, numit tot de el astfel, �n care istoria pare c� �i-ar fi ie�it din matca fireasc�. Abuzurile factorilor politici, via�a infernal� din pu�c�rie, rela�iile alterate dintre oameni, tensiunile din cuplu familial sunt descrise �n culori dure, nemiloase, �ntrerupte de reflec�ii subtile, toate d�nd o imagine veridic� a acelei ere a tic�lo�ilor, cum a numit-o autorul. Mai mult sau mai pu�in pregnant, direct sau metaforic, numit sau doar sugerat, realul va fi prezent �n mai toate scrierile deceniului: Augustin Buzura, „Vocile nop�ii”(1980), „Refugii” (1984), „Drumul cenu�ii” (1989); Paul Georgescu, „Vara baroc”(1980), „Solsti�iu tulburat” (1982), „Siesta” (1983), „Mai mult ca perfectul”(1984); Constantin �oiu, „�nso�itorul”, 1981, „Obligado”, 1984, „C�derea �n lume”, 1987; Radu Cosa�u, „Meseria de nuvelist”, 1980, „Fic�ionarii”, 1983, „Logica”, 1985; Bujor Nedelcovici, „Somul vame�ului”, 1980; Norman Manea, „Octombrie ora opt” (1981); Mihai Sin „Ierarhii”, 1981, „Schimbarea la fa��”, 1985; Gabriela Adame�teanu,”Diminea�a pierdut�”, 1983; Dana Dumitriu, „Prin�ul Ghica”, vol.I-1982, vol.II-1984; Lauren�iu Fulga, „E noapte �i e frig”, seniori, 1983; D. R. Popescu, „Via�a �i opera lui Tiron B.”. (vol.I-1980, vol.II-1982), „Ora�ul �ngerilor”, 1989; George B�l�i��, „Nop�ile uniui provincial” (1983); Sorin Titel, „Femeie, iat� fiul t�u”, 1983; Octavian Paler, „Via�a pe un peron”, 1981, „Un om norocos”, 1984; Petre Anghel, „Sita lui Mamona” (1980), „�ntoarcerea fiilor risipitori” (1982), „Dincolo de iubire” (1984), „Oaspe�ii b�tr�nului Catul” (1984), „Mo�tenitorul” (1986), „Zodia v�rs�torului de plumbi” (1989); Petre S�lcudeanu, „Biblioteca din Alexandria”, 1980, „Cina cea de tain�”, 1984, „Apa care trece” (1984); F�nu� Neagu, „Scaunul singur�t��ii” (1987); Eugen Uricaru, „Vladia”, 1982, St�p�nirea de sine”, 1986, Gloria” 1987; Nicolae Breban, Don Juan, 1981, Drumul la zid (1984). Suficiente nume �i titluri, �n ciuda selec�iei pe care am operat-o, ca s� demonstr�m interesul pe care ni l-a trezit acest deceniu literar, pe care �l putem numi deceniul poeziei, a�a cum precedentul, prin Nichita St�nescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Adrian P�unescu, Mircea Ciobanu, Gheorghe Pitu�, Ioanid Romanescu �i mul�i al�ii poate fi numit deceniul poeziei postbelice. Proza deceniului opt mai are �ns� avantajul de a fi definit� de o nou� genera�ie de scriitori, numi�i generic chiar „optzeci�ti”. V�rful lor de lance l-a constituit poezia. Ei sunt interesa�i mai mult de cidadin �i de inova�ie. Metoda lor pare a avea scopul nu de a defini o genera�ie, ci, mult mai ambi�ios, de a reorienta crea�ia artistic�, a�a cum se �nt�mplase cu genera�ia (sau promo�ia) impus� cu dou�zeci de ani �n urm�, genera�ia lui Nichita St�nescu, Cezar Baltag, Ana Blandiana, sau Nicolae Velea (�n proz�). Semnalul tr�mbi�ei pare a fi dat de Mircea C�rt�rescu cu volumele „Faruri, vitrine, fotografii” (1980). La r�ndul s�u, Traian T. Co�ovei public� acum „1,2,3,Sau...” (1980), „Cruciada �ntrerupt�”(1982, „Poemele siameze” (1983), „�n a�teptarea canotei” (1983), „Rondul de noapte” (1987), urmat de Florin Iaru, cu volumele „C�ntec de trecut strada” (1981) �i „la cea mai �malt� fic�iune (1984). Cur�nd, valul postmodernist va atinge �i proza, pornind adesea chiar de la poe�ii �n�i�i. Mircea C�rt�rescu, la sf�r�itul deceniului, prin „Visul” (1989), va �mbina mijloacele tradi�ionale cu noile metode moderniste �i chiar postmoderniste. Eroul nu mai este omni�tient, discursul narativ este �nlocuit sau continuat cu metita�ia, se produc transferuri de la emi��tor spre receptor (�i invers), mesajul este c�nd clar c�nd ambiguu, realitatea trece cu u�urin�� n fantrastic, iar visul cap�t� concreten��. Mi�carea optzecist� este anun�at� �ns� de scriitori mai �n v�rst� dec�t cei care-i vor da numele. Vasile Andru, de exemplu, n�scut �n 1942 (pe c�nd Nicolae Iliescu, optzecist „recunoscut”, este n�scut �n 1956), dup� c�teva volume de proz�, mai degrab� teoretico-programatice, dec�t factologiale, va teoretiza printre primii avangardismul promo�iei, declar�nd (�n „Caiete critice”, 1986), �n numele confra�ilor, c� literatura lor a intrat �n faza post-�colariz�rii, tinz�nd spre o viziune holistic� Mircea C�rt�rescu, asemeni �i altor scriitori optzeci�ti, este crea�ia „veacului” �i a grupului. Optezeci�tii sunt, mai to�i, membrii unor cenacluri din universit��i sau legate de universitari: Cenaclul Junimea, Cenaclul de luni, Cenaclul facult��ii de filologie condus de Mircea Martin. Este, cum am spus, o mi�care gen „furtun� �i av�nt” cu mai multe puncte concentrice, deoarece se �nt�mpl� ceva similar nu doar la Bucure�ti, ci �i la Cluj sau Ia�i. Nici alte centre universitare nu r�m�n insensibile la �nnoiri. La Bucure�ti, scena are actori principali pe Mircea Nedelciu, Hanibal St�nciulescu, Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Constantin Stan, George Cu�narencu, Andrei Grigor, C�t�lin ��rlea. Li se adaug� �i al�ii, mai �n v�rst�, dar care nu publicaser� p�n� atunci, oricum nu �n manier� postmodern�: George Arion, Lidia Vianu, Tudor Vlad, Mioara Apolzan. Mentorii lor, concomitent sau singulari, sunt universitarii Ov. S. Crohm�lniceanu, Nicolae Manolescu, Mircea Martin. La Cluj-Napoca, cei mai proeminen�i sunt Tudor Dumitru Savu, Alexandru Vlad, iar la Timi�oara Daniel Vighi, Mircea Mih�ie�, Vasile Popovici. O prim� observa�ie extraliterar�: to�i ace�ti autori au studii temeinice, lecturi solide, sunt la curent cu mi�carea de idei din Apusul Europei. Aceasta va determina caracterul livresc al crea�iei. Ei sunt interesa�i mai mult de cum scriu dec�t de despre ce scriu. A doua observa�ie: majoritatea nu sunt angaja�ii unor publica�ii, fa�� de care s� aib� obliga�ii redac�ionale �i deci de men�inere a liniei „oficializate”. Mircea Nedelciu, de exemplu, era librar, Florin Iaru era magazionier, �tefan Agopian tehnician la o �ntrepridere. Al�ii sunt profesori �n �nv��m�ntul preuniversitar. O atreia observa�ie: optzeci�tii sunt satura�i de ierarhiile acceptate de „putere” sau de public. Scrisul lor este �i o frond� la adresa falsei ordini acceptate de societatea lipsit� de libertate, drept care �i permit s� nu se supun� canoanelor. Scrisul lor se vrea demolator al formulelor clasice, sun plictisi�i �i dispre�uiesc formula clasic�, dup� care trebuie descri ce a sim�it prin�esa care s-a trezit la ora cinci �ntr-o dup� amiaz� de prim�var�. Motiv pentru care, proza lor porne�te, s� zicem, de la o privire aruncat� ceasornicului �i ajunge la ... istoria umanit��ii (cazul Mircea C�rt�rescu din nuvela „REM”). Alteori, de la o pagin� de jurnal a unui locotenent colonel, lumea nuvelei se umple cu eroi livre�ti: Moliere, Petru �i Asan, Isac Babel, cazul lui Dan Gr�dinaru, �n volumul „Patru povestiri”, ap�rut �n 1984. Sunt, consider�m, suficiente motive din care s� rezulte importan�a studierii limbajului metaforic al romanului rom�nesc al anilor optzeci. Pornind nu de la subict, tem�, personaj sau curente, vom analiza rolul special al metaforei �i maniera �n care a fost utilizat� de autorii analiza�i. �n felul acesta, opere ale scriitorilor din mai multe genera�ii - cu subiecte, obsesii, stiluri diferite – vor da sama despre specificul lor inconfundabil. Este ceea ce ne atrage aten�ia Northrop Frye, �nc� din 1957, �n Anatomia criticii (volum tradus �n rom�ne�te �n 1972), c�nd spune c� acela care studiaz� operele literare „trebuie s� dea piept cu o armat� de retoricieni care vorbesc despre ‘’contextur�’’ �i ‘’asalturi frontale’’, de istorici care se ocup� de tradi�ii �i surse, de critici care fac apel la psihologie �i antropologie, de aristotelieni, coleridgieni, tomi�ti, freudi�ti, jungieni, de cei care cerceteaz� miturile, ritualurile, arhetipurile, metaforele, ambiguit��ile �i tiparele semnificative‘’. Metafora fiind figura de stil folosit� p�n� la limitele ei superioare de majoritatea scriitorilor care au publicat �n anii optzeci ne va ajuta s� p�trundem �n universul general al crea�iei �i vom sublinia individualiz�rile ei. De altfel, constat�nd c� metaforele, mai frecvente dec�t se consider� �ndeob�te, ocup� un loc important �n toate tipurile de discurs, George Lakoff �i Mark Johnson, lingvi�ti din domeniul gramaticii generative, au pus, �ntr-o lucrare de hotar publicat� �n 1980, bazele teoriei metaforei conceptual, consider�nd-o cheia de bolt� a analizei artistice. Privind lucrurile dintr-un context mai larg, for�a sublim� a metaforei vine dinspre „ordonarea” percep�iilor privind desc�tu��rile senzoriale produse �n secolul al XVII-lea, din poetica francez� a idealului naturii din secolul XVIII, din estetica englez� �i din exult�rile romantice ale descoperirii frumosului �i pitorescului, a „intensivit��ii r�spunsului emotiv” �i deopotriva „senzitiv”, cum scria Edmund Burke. Optzeci�tii vor fi intersa�i, cum vom demonstra, mai pu�in de emotivitate �i mult mai mult de senzitiv, de felul cum percep ei realitatea concret� sau emotiv�. Evident, aceast� nou� viziune a artei nu este �n totalitate nou�. Hegel chiar era interesat de importan�a metaforei �i cerea, �n „Estetica” sa, ca „.laturile spiritualului �i ale sensibilului trebuie, s� se �mbine �i s� fac� una �n producerea artistic�. Astfel, de exemplu, cineva ar putea voi s� procedeze �n produc�ia poetic� concep�nd mai dinainte, sub form� de cuget�ri �n proz�, con�inutul ce urmeaz� s� fie prezentat �i s� a�eze apoi aceste cuget�ri �n rime �i imagini etc, �nc�t elementul metaforic ar fi �n acest caz ag��at de reflexiile abstracte doar ca decor. Un astfel de procedeu n-ar putea realiza totu�i dec�t o proast� poezie, c�ci aici s-ar desf�ura sub forma unei activit��i separate ceea ce �n crea�ia artistic� nu se produce dec�t �ntr-o nedesp�r�it� unitate. Aceast� producere autentic� constituie activitatea imagina�iei artistice. Ea este elementul ra�ional, care e spirit numai �ntruc�t p�trunde activ �n con�tiin��, dar �nf��i�eaz� ceea ce poart� �n sine numai �n form� sensibil�.” Mai aproape de zilele noastre, Ortega consider� c� voca�ia de scriitor l-a �ndemnat s� foloseasc� �n orice �mpre¬jurare metafora. Ceva mai mult, el chiar �i-a teoretizat demersul �i a propus o important� teorie a metaforei �n eseul „�ncercare de estetic� �n chip de prefa��”. Sorin M�rculescu observ� c� „dac� pl�cerea de a tr�i �n atmosfera operelor de art� sau literare �i de a le savura 1-a determinat s� se �i pro¬nun�e despre cele v�zute sau citite, urmarea a fost c� Ortega a integrat esteticul viziunii sale filozofice mai ample sau c� �i-a edificat arm�tura conceptual� strict tehnic� �i pe jubila�ia nemij¬locit� �n fa�a frumosului din care �i-a nutrit medita�ia me¬tafizic� cea mai sever�.” Cum am mai spus, scriitorii care s-au afirmat �n anii optzeci sunt, �n marea lor majoritate, arti�ti ai �colii, sursa lor de inspira�ie de�i este realitatea, aceasta este trecut� prin sitele lecturii, ei sunt, a�adar, la curent cu teoriile poeziei �i ale romanului, iar atunci c�nd recreeaz� realitatea, �ncercarea lor nu este empiric� ci livreasc�. Am putea spune c� �nainte de a folosi metaforele, ei �i-au �nsu�it teoriile despre metafor� �i nu numai. Metaforele tradi�ionale, lipsite de acum de for�a originar� pe care metaforizarea o produ-sese �n interiorul unui context, ajung s� constituie un fel de lexicon „Ansamblul m�rcilor retorice, ca �i, mai general, cel al materialului retoric tradi�ional �i al elementelor sti¬listice codificate, e foarte important pentru efectele comunic�rii literare deoarece �nlesne�te contactul text-destinatar; oferind prezen�a a ceva deja cunoscut al�¬turi de noutatea mesajului, favorizeaz� �ntr-adev�r primul grad al comunic�rii literare.” Procedeele discursului literar sunt, fire�te, �ntr-o continu� prefacere, dar ele nu se pot dezvolta �n afara magiei cuvintelor. „Ne amuz� iluziile lingvistice ale omului primitiv, scrie Richards, dar putem oare s� uit�m c� el a n�scocit aparatul verbal pe care ne bizuim �i care �nc� mai este socotit de metafizicieni o dovad� a originii existen�ei, putem oare s� uit�m c� de acest aparat depind probabil multe alte iluzii aproape la fel de grave �i la fel de greu de dezr�d�cinat ? Pentru mo¬ment ar fi poate suficient s� fie amintit� autoritatea cuvin¬telor sacre, secrete, sau a diferitelor tabuuri verbale.” C�nd cercet�torul trateaz� limbajul ca pe un mediu de schimb neutru, se las� protejat de ravagiile intru�ilor semantici, �n sensul c� va interpreta metaforele �n raport cu un context dat �i nu se va l�sa �n�elat de sensul separat al cuvintelor care �i-au schimbat semnifica�ia de dic�ionar.” �tefan Augustin Doina� observ� c� pentru a-�i asigura o libertate ne�ngr�dit� �n viitor, Borges las� opera �n seama cititorului, insist�nd de nenum�rate ori asupra lecturii ca mod care asigur� via�a operei literare. Borges �nsu�i afirm� faptul c� o cartea „nu este o entitate �nchis� : e o rela�ie, e un centru de nenum�rate rela�ii”. Fiecare carte rena�te la fiecare lectur�, iar istoria lite¬rar� este istoria felurilor �i motivelor de a citi. Criticul, la r�ndul lui, este cel care se implic� �n �ntre�inerea longevit��ii operei de art�, reg�ndind-o la fiecare lectur�. C�rturarul lui Borges, cu decenii �n urm� „O literatur� difer� de alta mai pu¬�in prin text, c�t prin felul �n care e citit� : dac� mi-ar fi dat s� citesc orice pagin� de ast�zi - aceasta de exemplu - a�a cum va fi ea citit� �n anul 2000, a� cunoa�te literatura anului 2000”. „ De aceea, invent�nd autori �i opere el cite�te �n felul s�u propriu literatura de acum c�teva secole; c�ci inven�iile sale s�nt f�cute din combina�ii ale unei litera¬turi deja existente. Din punctul s�u de vedere, e ca �i cum aceste opere �i ace�ti autori ar fi existat �ntr-adev�r c�ndva : din �nt�lnirea lor s-a n�scut el, Borges ; a�a cum din �nt�lnirea dintre Kierkegaard �i Browning s-a n�scut Kafka. Dar, dac� aceasta e un fapt real, �nseamn� c� necontenit trebuie s� parcurgem invers desf�urarea temporal� : cauza este posterioar� efectului, „sursa” se afl� �n aval, pentru c� - aici - sursa este tocmai o adev�rata „istorie a infamiei”, deoarece fiecare om este �i bun �i r�u, va fi �i criminal �i victim�, �i erou �i tr�d�tor”. O asemenea viziune leag� promo�ia anilor �aizeci de optzeci�ti: primii erau interesa�i de desp�r�irea binelui de r�u, descoperind �ns� leg�turi �ntre c�l�u �i victim�, iar cei din urm� transformau personajul victim� �n c�l�u al amintirii, primind identit��i diferite asemeni unui spion versat. �i totu�i, chiar anii optzeci, �n plin av�nt al moderni�tilor �i postmoderni�tilor, sunt domina�i de prozatorii cu viziuni clasice. Istoricului Ion Vlad i se pare c� recursul, �ntrerupt rareori de-a lungul marilor etape ale lite¬raturii, la relatare narativ� (la povestire), este una dintre constantele literaturii. „E ca �i cum am asista, dup� momente de criz�, de ezit�ri sau de �ncerc�ri neratificate de experien�a lite¬raturii �i de op�iunile cititorului, la o recuperare a nara�iunii �i a epicului. Eterna nostalgie a nara�iunii prezideaz� marile poeme cosmogonice ale Lumii, celebr�nd memoria umanit��ii, sacralitatea po¬vestitorului destinat acestei misiuni, �ntr-un cuv�nt re�ntoarcerea la sursele originare ale Logosului �i ale Lexisului. Nu a� afirma categoric rolul regenerator al nara�iunii �n etapele de criza sau de fragmentare/fracturare a comunic�rii, �n momentele c�nd meta-nara�iunile �i meta-textualitetea par s� cople�easc� respira�ia vie a literaturii. Metamorfismul care suscit� �i organizeaz� paradoxele de sensuri este unul secret �i arhaic, e de p�rere Cornel Mihai Ionescu, mai important dec�t cel al „oglinzii” �i al simulacrului specul�rii deschiderii criptofore: este metaforismul „germenului” la care este reductibil� �ns�i „fabula �n fabul�” �i „punerea �n abis” �n genere, ca simulacre mecanice �i instantanee ale �ndelungatei gesta�ii organice �n infinitul mic al „germenului”. Tocmai acest mic univers intereseaz� prozatorii optzeci�ti, sau, �n alt caz, pornind de la el vor vrea s� sugereze complexitatea marelui univers. Cuvintele definesc �i astfel cel care le nume�te intr� �n st�p�nirea lor �i a realit��ilor pe care le numesc. Ele pot, de asemenea, s� creeze lumi. Iar aceste noi lumi sunt cu at�t mai pline de necunoscut cu c�t pot s� se dep�rteze de lumea concret� „Este o metafor�, m�rturise�te Borges, pe care am avut de mai multe ori ocazia s� o citez (ierta�i-mi mono¬tonia, dar memoria mea este de-acum b�tr�n�) ; o metafor� persan� care spune c� luna este oglinda timpului. Metafora aceasta - „oglinda timpului” - exprim� ging�ia lunii �i, totodat�, eternitatea ei. Exist�, deci, aceast� contradic�ie dintre luna at�t de fragil�, de ginga��, at�t de aproape nimica, at�t de aproape tansparent� �i ceva care se m�soar�, cum este timpul, a c�rui dimensiune este eternitatea.” Dar rolurile nu sunt �n �ntregime inedite. Rela�ia dintre om �i lume este at�t de pu�in modificat� la Platon, �nc�t Konrad Friedler crede c� abia filosoful atenian o configureaz� �i con-solideaz� cu adev�rat. „Opera�ia lucid� a g�ndirii dob�nde�te prin el o semnifica�ie aproape mistic�, iar dialectica reprezint� mijlocul prin care spiritul omenesc se �nal�� n sferele supreme care �i sunt accesibile. Nu este permis s� trecem cu vederea acest lucru; dac� sofi�tii contestaser� posibili¬tatea cunoa�terii �n general, n�zuin�a spre cunoa�¬tere - bazat� pe convingerea despre posibilita¬tea cunoa�terii - prime�te prin Socrate un im¬bold cu totul nou ; pasiunea neobosit� cu care �ncerca s�-i �ndemne pe semenii s�i s� caute ade¬v�rul, puterea pe care o avea asupra sim�irii oamenilor, influen�a dob�ndit�, nu puteau r�m�ne f�r� urm�ri importante. A�a cum el �nsu�i a g�sit �n no�iune ie�irea din incertitudinea spiritual� - o consecin�� necesar� a reflec�iilor sceptice - tot a�a a trebuit s� conving� �i pe al�ii c� nu poate exista alt� ie�ire, �i, a�a cum nu poate exista alt� cale de a ajunge la un teren c�t de c�t sigur al ade¬v�rului dec�t c�utarea no�iunilor, tot astfel �i ade¬v�rul pe care omul este �n stare s�-1 g�seasc� nu poate rezida dec�t �n no�iuni.” Odat� stabilit adev�rul c� avem de-a face cu o aparen�� n�el�toare a rea¬lit��ii accesibile percep�iei senzoriale, lumea no�iu¬nilor a putut s� devin� lumea existen�ei propriu-zise. Aceast� con¬cep�ie, pe care Platon a �ncercat s-o consoli¬deze, „printr-o fundamentare circumspect�, �n spi¬ritul oamenilor, c�t �i s� o �ncet��eneasc� �n sufletul lor printr-o �nve�m�ntare metaforic� plin� de fan¬tezie, a exercitat o mare influen�� asupra epocilor urm�toare. Chiar dac� p�rerea c� no�iunilor ar trebui s� li se atribuie o existen��, a fost mereu confruntat� cu cealalt� p�rere, c� no�iunile ar fi doar abstrac�iuni ale spiritului, aceste dou� p�reri atit de opuse se unesc totu�i �n constatarea c� spiritul doritor ele adev�r, ele cunoa�tere, nu-�i poate atinge �elul pe alt� cale dec�t pe cea a g�ndirii abstracte.” Cuvintele, �nc� de la �nceput au fost miraculoase �i au uimit, iar simbolurile, folosite ca spri¬jin al g�ndirii �i ca memorie a rezultatelor omenirii, au fost un continuu izvor de iluzie �i de uimire. Intreaga umanitate a fost at�t de izbit� de propriet��ile cuvintelor privite ca unelte ce pot st�p�ni obiectele, �nc�t �n fiece epoca li s-au atribuit puteri oculte. Din Geneza afl�m c� odat� cu schimbarea numelui lui Iacov �n Israel se va pune temelia unui neam ales. Egiptenii, cu care evreii fuseser� secole la r�nd �n str�nse leg�turi g�ndeau la fel despre valoarea cuvintelor. Nu altfel g�ndesc poe�ii �i prozatorii moderni. Pentru ei, toate cuvintele sunt semne ale spiritului. Cercet�rile asupra originii limbajului au �n¬cercat s� demonstreze, �i par�ial au �i reu�it, leg�tura psiho-fizic� dintre excita�ia transmis� organului de sim� �i mi�ca¬rea prin care ia na�tere cuv�ntul. „Dac� un cuv�nt este, la originea sa, un gest expresiv, un gest fonic, �i dac� esen�a limbajului devine mai clar� �i mai inteligibil� datorit� acestei concep�ii, atunci �i activitatea artistic� devine mai inteligibil� �n momentul �n care ne imagin�m c�, ini�ial, ea este un gest expresiv; �i anume nu �n sensul c� ar trebui s� g�sim o expresie pentru ceva ce ar exista �i �ntr-alt fel, fie doar ca pl�smuire spiritual�, ci �n sensul c� procesul psiho-fizic generat de excita�ia recep¬tat� de sim�ul vizual atinge, la prima tentativ� de modelare plastic�, punctul �n care, pentru a se dezvolta mai departe, are nevoie de gest, de semnul exterior, neput�nd evolua �n continuare dec�t �n cadrul �i cu ajutorul acestei lumi de semne exterioare.” Explica�ia acestei st�ri se g�se�te �n leg�tura indestructibil� dintre limbaj �i g�ndire, dintre cultur� �i capacitatea de a imagina. Limba, atunci c�nd este scris� �i devine material� este �nc� asemeni unei ieroglife, iar la baza ei se afl� doar imaginea sensibil�, �i nu litera �ns�i, cum nota Hegel. Dup� el, opera de art� cere deci un alt element pentru exis¬ten�a ei [...]. Acest element mai �nalt este limbajul, un mod de a exista care este nemijlocit existen�� i con�tient�-de-sine. C�nd con�tiin�a-de-sine individual� este prezent� �n el, ea este prezent� tot at�t de nemij¬locit ca o molipsire universal� [...]; limbajul este sufletul existent ca suflet. „Neexist�nd nici o opera�ie figural� sau simbolic� �n sfera poetic� �n afara limbii, abaterea de la gramatica viziunii se manifest� prin violentarea normelor gramati¬cii limbii ; aici s-ar putea dovedi incitant� distinc�ia lui Co�eriu �ntre sistem �i norm� ; exist� execu�ii care nu violeaz� gramatica limbii, clar nici nu apar ca „normale” ; van Dijk a �ncercat s� le scoat� �n eviden�� specificul artis¬tic. Desigur, Baudelaire �i poate permite s� mearg� �i mai departe : gramatica se transform� �n magie evocatoare, pierz�nd „caracterul pur rela�ional care constituie ariditatea sa, sau degramaticaliz�ndu-se.” Optzeci�tii sunt �i mai radicali: convingerea lor este c� �ntreaga realitate poate fi sintetizat� �n metafor�, iar metafora poate fi „spart�” de alt� metafor� sau „�mp�nat�” cu realitate. Datorit� faptului c� din genera�ia ’80 fac parte o serie (aproape) deschis� de scriitori suntem obliga�i la anumite delimit�ri care, fire�te, sunt oarecum arbitrare. Cu pu�ine excep�ii, �i vom considera romancieri optzeci�ti pe autorii care au publicat �n intervalul 1980-1990 �i care se integreaz� direc�iei postmoderne. �n Iluziile literaturii rom�ne, Eugen Negrici observ� anumite „confuzii gnoseologice care alimenteaz� extensiile semantice, �i �nmul�irea neobi�nuit� a accep�iilor” termenului �n discu�ie, ad�ug�nd c� „postmodernismul este c�nd un curent artistic cu o structur� ce se vrea bine definit� stilistic, c�nd un concept filozofic care reflect� situarea omului �n postmodernitate […], c�nd un stil cultural, c�nd un alt spirit al veacului, o condi�ie a civiliza�iei noastre” . Evident, este de presupus c� autorii �tiau acest lucru. Ei o f�ceau din spirit de frund�, situ�ndu-se �n avangarda spiritului creator. Metafora militar� a „avangardei" (expresie a unui fenomen literar poten�ial) – scrie Adrian Marino - �i prescrie o dat� �i pentru totdeauna o direc�ie, un sens de �naintare, un num�r de reac�iuni specifice, obligatorii. �n orice idee literar� este implicat� �ntreaga sa istorie viitoare. Ideea literar�, av�nd o „logic�" in¬trinsec�, nu poate fi spontan�, fantezist�. Studiul s�u urm�¬re�te �i define�te expresia unei necesit��i. Prin chiar acest fapt, critica ideilor literare parcurge �i recunoa�te o serie de pozi�ii, reac�iuni �i defini�ii constante. Dar, �ntruc�t ideile literare fiind „stereotipe”, multe din formule dovedindu-se pe parcurs uimitor de omogene, echivalente sau iden¬tice, Marino crede c� studiul lor identific� �i define�te, de fapt, tipuri de expli¬ca�ii �i solu�ii. De aceea, nu trebuie s� surprind� c�, de cele mai multe ori, ne a�ez�m, �n mod deliberat �i de la �nceput, din perspectiva tipologiei tradi�ionale. „Deoarece noi plec�m de la premisa c� ideea literar� evolueaz� numai �n cadrul pro¬priului s�u „arhetip”, pe care doar �l descoper� �i-1 amplific� pe parcurs, prin desf�urare istoric�. �n orice caz, ideea lite¬rar� supus� model�rii se comport� ca �i cum acest „arhetip” ar preexista obiectiv.” �n acest caz, istoria ideii nu ar constitui dec�t un act de conformare la o norm� implicit� �i, �n acela�i timp, de recunoa�tere explicit� a unui prototip. Este, �n opinia teoreticianului rom�n, tocmai ceea ce asigur� coeren�� oric�rei idei literare. �tiin�a literaturii poate utiliza, �n opinia lui Norbert Groeben, �n special concep�ia psihanalitic� despre adaptarea la realitate cu ajutorul eului, care �i extrage energia investit� �n mecanismele de inhibare �i ap�rare, din principiile logice ale lumii exterioare. Aceast� teorie odat� acceptat� duce la concluzia c� �n fiecare dintre crea�iile sale lite¬rare individuale „este inclus� situa�ia istoric� a mediului �n¬conjur�tor relativ la stiluri etc. Considerarea dimensiunilor formale, mai mult con�tiente, ale crea�iei st� deci, �n prin¬cipiu, la �ndem�na modelului de interpretare psihanalitic�; dac� psihanaliza nu a �ntreprins �nc� aceast� abordare, faptul se datore�te identific�rii practic depline a psihologiei abisale cu psihologia incon�tientului, f�r� s� se �in� seama �i de rela¬�ia dintre incon�tient �i con�tient. Explicarea dimensiunii me¬todologice �n acest domeniu poate indica posibilit��i de dez¬voltare care rezid� �n „extinderea psihologiei con�inuturilor sinelui c�tre o psihologie a eului �i obiectului”. Metoda aceasta de interpretare se afl�, totu�i, �n pericol s� devin� un cerc vicios, cum zice Norbert Groeben, �i nu ar fi �n stare s� evite cel pu�in con¬tradic�ii imanente : psihanaliza, de pild�, nu ar putea ocoli contradic�ia dintre o interpretare absolut convergent� �i propria-i presupozi�ie privitoare la ambiguitatea simbolului. �n felul acesta, nu recursul la con�inut, ci cel mult analiza ca¬racteristicilor procesului produc�iei literare se dovede�te a fi justificat� : utilizarea modelelor psihanalitice de interpretare presupune, ca minim� condi�ie, participarea fanteziei (�n sen¬sul psihologiei abisale) la procesul de produc�ie. O structur� de crea�ie literar� strict ra�ional�, axata doar pe obiectivitate, s-ar opune probabil metodologiei interpret�rii psihologice. 23 Tocmai �n structura acestui proces de produc¬�ie �i a rela�iei sale cu produsul, crede autorul, trebuie c�utat� �i presupozi¬�ia constructiv� care vizeaz� posibilitatea asimil�rii hermeneutice a modelului psihanalitic. Or, fie c� suntem sau nu adep�ii studiului psihanalitic al crea�iei literare, modul �n care optzeci�tii trateaz� importan�a eului, precum �i raportarea lor la literatura predecesorilor, deschide posibilit��i ale unei analize de tip freudian, subiect asupra c�ruia nu von insista, totu�i. Dar coexisten�a unor termeni opu�i (dac� nu de-a dreptul contradictorii) �n cadrul imaginilor arhetipale duce la pericolul dis¬cursului ira�ional, a c�rui ambiguitate semantic� (de tip meta¬foric) se soldeaz� cu pierderea capacit��ii de exprimare �tiin¬�ific�. Postulatul ambiguit��ii arhetipurilor are ca rezultat �n mai mic� m�sur� acea scontat� fecunditate a variet��ii aspectelor, c�t, mai de-grab�, o fosilizare nediferen�iat� logic - chiar a amintitei interpret�ri �tiin�ifice. Iar faptul c� optzeci�tii sunt atra�i de jocul discursului imaginar �i de pl�cerea rupturii este �n afar� de orice discu�ie. �n englez�, principalele dou� tipuri de nara�iune au fost numite romance (roman�), iar cel�lalt novei (roman). �ntre ele, chiar din secolul al XVIII-lea s-a f�cut distinc�ia c� primul tip prezint� o imagine a vie�ii, a obiceiurilor reale �i a epocii �n care este scris, iar cel de al doilea tip descrie, �ntr-un limbaj ales �i elevat, ceea ce nu s-a �nt�mplat �i nu se va �nt�mpla vreodat�. Cele dou� tipuri polare indic� originea dubl� a nara�iunii �n proz� : romanul se dez¬volt� din familia formelor narative nefictive — scrisoarea, jurnalul intim, biografia, cronica sau scrierea istoric� ; el se dezvolt�, ca s� spunem a�a, din documente ; stilistic, el pune accentul pe detaliul caracteristic, pe mimesis, �n sensul strict al cuv�ntului. Roman�ul, care continu� tradi�ia epopeii �i a romanului cavaleresc medieval, poate neglija veridici¬tatea detaliului (de exemplu, reproducerea limbajului indivi¬dual �n dialog), adres�ndu-se unei realit��i superioare, unei psihologii mai profunde. Este evident c� optzeci�tii au preferin�� pentru cel de al doile tip. Importanta realizarea a postmoderni�tilor constat �n redescope¬riea posibilit��ilor implicite tezei lui Saussure conform c�reia limbajul este o entitate social� care subzist� prin ea �ns�i, dac� nu chiar au¬tosuficient�; adic� o entitate prin care sunt puse �n rela�ie cele dou� aspecte ale oricarui semn „semnificantul” (imaginea fizica) �i „semnificatul” (imaginea mental�), �ns� nu �i cu referemul care-l pot avea �n lumea extralingvistic�. „Cu alte cuvinte, ceea ce i-a entuziasmat pe post¬structurali�ti au fost posibilit��ile analitice create de con�tientizarea faptului c� cuvintele (�i sem¬nele �n general) pot �nsemna ceva, f�r� a avea drept referent vreun lucru din lumea extra¬lingvistic�; �i deci c� toate fenomenele de limbaj sau create de limbaj (filosofii, ideolologii, �tiinte �i chiar societ��i �ntregi, de exmplu) ar putea fi mult mai autonome �n raport cu alte fenomene sociale dec�t se crezuse anterior.” S-a observat c� metoda deconstruc�iei pare a fi mai puternic� atunci c�nd se aplic� unor texte care fie pretind ele �nsele, fie li se pre¬tinde s� se autovalideze. �n ciuda faptului c� aceste moduri de validare sau interpretarea rezultatelor lor nu au vreo leg�tur� cu cu textele sau contratextele implicate, posibilitatea valid�rii externe r�m�ne �ntotdeauna prezent�, neput�nd fi negat� de deconstructivi�ti. Dovad� este ecoul pe care literatura opzecist�, care este, declarativ sau nu, deconstructiv�, a avut �i continu� s� aib� ecou �n critic� �i la cititori, trtezind interesul inclusiv celor care nu o valideaz�. Discursul postmodern este diferit nu doar �n raport cu teoriile clasice, el fiind �n contradic�ie �i cu teoria modern�, c�reia �i repro�eaz� preten�iile sale universalizatoare �i totalizatoare. Ap�r�torii teoriei moderne, �ns�, atac� lipsa de obiectivitate, relativismul, ira�ionalismul �i nihilismul postmoder¬nismului. Mai concret, teoria postmodern� ofer� o critic� a reprezent�rii �i a credin�ei moderne „c� teoria oglinde�te realitatea, propun�nd �n schimb pozi�ii perspectiviste �i relativiste conform c�rora teoriile ofer�, �n cel mai bun caz, perspective par�iale asupra obiectelor lor, toate reprezent�rile cognitive ale lumii fiind mediate istoric �i lingvistic.” Teoria postmodern� respinge ideile moderniste referitoare la coeren�a social� �i cauzalitate �n favoarea multiplicit��ii, pluralit��ii, frag¬ment�rii �i indetermin�rii. Ceva mai mult, „teoria postrnodern� abandoneaz� subiectul ra�ional �i unificat �n favoarea unui subiect descentrat �i fragmentat social �i lingvistic.” Stephane Santerres-Sarkany, un teoretician francez, transfer� punctul de gravita�ie de la autor spre cititor, ceea ce este o prim� caracteristic� �i a prozatorilor optzeci�ti. Teoria, sus�ine f�r� echivoc Stephane Santerres-Sarkany , are nevoie mai �nt�i de considera�ii aprofun¬date asupra statutului �i puterii cititorului �i apoi de o regnipare - din perspectiva cititorului - a c�torva elemente reziduale de actualitate, a c�torva concepte operatorii din teoriile trecutului recent, completate cu noi mijloace. Dac� accept�m ideea c� postmodernismul dore�te s� sparg� grani�ele dintre real �i re-darea lui cititorilor, �nseamn� c� postmodernismul este mai pu�in o perioad� istoric� și mai mult un mod de con�tiin��; el are mai pu�in de-a face cu cronologia și mai puțin cu perspectiva. Cu alte cuvinte, ține de anii optzeci și nu de eternul literar. Profesorul de naratologie Lance Olsen �i pune o �ntrebare la nivel estetic: c�t timp poate avea un text efectul dorit de destabilizare? C�ci nu se poate s� nu se observe, totu�i, c� postmodernii seam�n� mai mult �ntre ei dec�t se apropiau unii de al�ii scriitorii din deceniile anterioare, c�nd era greu s� confuzi un text de Eugen Barbu cu unul semnat de Marin Preda, sau un text semnat de Mircea Ciobanu cu altul semnat de Nicolae Breban. Prin urmare, �n ideea de postmodern apar contradic�ii inerente la nivelul ontologiei, al politicii �i al esteticii. �n plus, a numi un mod de con�tiin�� postmodern �nseamn� a construi o nara�iune �i, prin urmare, o interpretare; f�c�nd acest lucru, �ncepi s� obiectivezi �i s� stabilizezi un mod de g�ndire a c�rui dorin�� este de a r�m�ne nenumit. Ceea ce oblig�, totu�i, postmodernii s� se �ndrepte spre ac�iune �i spre personaje, asemenea confra�ilor lor din deceniile anterioare. Renun��ndu-se �ns�, pentru un timp, la c�utarea mesajului �i la exploatarea lui, studiul figuri de stil a devenit prea am�nun�it �i, adesea, un scop �n sine care a fost at�t de am�nun�it �nc�t s-a constat c� ar exista vreo dou� sute cincizeci. I. A. Richards a protestat vehement �mpotriva prezent�rii metaforei ca o abatere de la limba normal�, c�nd, de fapt, ea este un mijloc caracteristic �i indispensabil al acesteia. �n expresii ca „piciorul” scaunului, „bra�ul” fluviului �i „g�tul” sticlei se dau, prin analogie, numele unor p�r�i ale corpului omenesc p�r�ilor unor obiecte ne�nsufle�ite. Aceste extensiuni au fost �ns� asi¬milate de limb� �i, �n general, nu mai sunt concepute ca meta¬forice, nici chiar de cei sensibili la literatur� �i la limb�. Ele sunt metafore „ofilite” sau „tocite” sau „moarte”. De aici necesitatea de a se face deosebirea �ntre metafora ca principiu al limbii �i metafora poetic�. Constantin Noica sus�inea �n 1973, �n deceniu dinaintea apari�iei optzeci�tilor, c� ”oric�t s-ar ad�nci istoric �i antropologic umanismul, �ntoarcerea la greci r�m�ne un sens obligat - �i �n aceast� privin�� umanismul este retrospectiv — �n m�sura �n care omul �i epocile mai noi pot uita de ra¬�iune. Iar filozofic, uitarea de ra�iune se nume�te, �n epoca modern� : confundarea ra�iunii cu intelectul. Va fi de-ajuns s� reamintim c� intelectul e neutru pe c�nd ra�iunea e orientat�, c� intelectul caut� rela�iile pe c�nd ra�iunea caut� fiin�a, spre a de�ine tot ce trebuie atunci c�nd vrem s� �n�elegem nevoia umanismului de-a fi, cel pu�in �n jum�tatea lui, o �ntoarcere c�tre g�ndirea greac�.” Toate culturile, este de p�rere filosoful rom�n, au conceput, �n felul lor, fiin�a; altminteri ele nu ar fi culturi, adic� nu ar ridica �nt�mpl�rile la legi totalizatoare �i situa�iile individuale la ceva universal. Dar pentru toate culturile trecute fiin�a era travestit�, mitic, religios, sau oricum altfel. �n istoria �tiut� nou�, singuri grecii au conceput fiin�a care s� nu fie �i divinitate, sau �n orice caz ei singuri au un concept al fiin�ei netravestite. Ei �i-au pus problema fiin�ei ca fiin��. �n felul acesta, au trezit, pentru ei �i pentru cei ce aveau s�-i urmeze �i cunoasc�, r�spunderile �i func�ia ra�iunii.”

Generatia 70

2010-09-26T18:41:16Z

Generatia 70Nu este cazul s� se ocup�m aici de conceptul de genera�ie. Re�inem �ns� c� genera�iile se succed din treizei �n treizeci de ani sau, dup� al�i teoreticieni, la dou�zeci �i cinci de ani. �n literatura rom�n� una dintre genera�iile care a influen�at cultura na�ional� �n totalitatea ei este genera�ia anilor treizeci, �n care s-au manifestat Lucian Blaga (1895-1961), Ion Barbu (1895-1961), Radu Gyr (1905-1975), Mihai Beniuc (1907 – 1988), G. C�linescu (1899 -1965), Mihai Ralea (1896 – 1964), Petre Pandrea (1904 - 1968), Nichifor Crainic (1889-1972), Mircea Eliade (1907- 1986), �Dan Botta (1907-1958), Emil Cioran (1911 -1995), Constantin Noica (1909-1979), Mihail Sebastian (1907- 1945), Vasile B�ncil� (1897 - 1979), Petre �u�ea (1902- 1991), Eugen Ionescu (1909 – 1994), Traian Herseni (1907 -� 1980), Mircea Vulc�nescu (1904 - 1952), etc.Al�turi de ei via�a literar� era sus�inut� �n anii treizeci de mai v�rstnicii: Tudor Arghezi (1880-1967), E. Lovinescu (1881 – 1943), Nicolae Iorga (1871-1940) etc Ocupa�ia sovietic� a �ntrerupt desf�urarea fireasc� a genera�iilor, astfel c� nu putem s�ri �n mod firesc peste trei decenii, la genera�ia 60, �ntruc�t �n deceniul al cincelea �i al �aselea nimeni nu s-a mai dezvolat dup� legile normale ale vie�ii socio-culturale �i s-au produs bulvers�ri uria�e �i fracturi, �nc�t nu mai putem vorbi despre un arbore care cre�te natural, �ndrept�ndu-se spre �n�l�imi, ci despre crengi t�iate �i aruncate �n varii direc�ii de v�ntul propagandei. Nicolae Iorga va fi asasinat �n 1940 de legionari, Mihail Sebastian va muri �n 1945 �ntr-un accident de circula�ie. Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, afla�i �n str�in�tate �n anul 1944, nu se mai �ntorc �n �ar� și vor muri pe �n p�m�nt str�in. Tot printre str�ini vor fi inmorm�ntați George Enescu, Constantin Br�ncuși, Virgil Gheorghiu și mulți alții.Cei afirma�i cu adev�rat �n anii treizeci, numi�i mai sus, sunt, la �nceput, sco�i din slujbe, li se interzic c�r�ile, apoi, r�nd pe r�nd, trimi�i �n �nchisori. N�scu�i, �n majoritate, �n primul deceniu al secolului XX, ei ar fi trebuit, �n vremuri normale, ca dup� terminarea r�zboiului, s� activeze �n for��, av�nd v�rste cuprinse �ntre 4o-65 de ani, cel mai t�n�r dintre ei, Emil Cioran, av�nd �n 1944 doar 33 de ani. Ar fi fost dasc�lii genera�iilor urm�toare, ceea ce nu s-a �nt�mplat. Radu Gyr, Petre Pandrea, Nichifor Crainic, Constantin Noica, Vasile B�ncil�, Petre �u�ea, Traian Herseni trec to�i prin �nchisorile comuniste, Mircea Vulc�nescu pierz�ndu-�i via�a �n pu�c�rie la doar 48 de ani.Genera�ia urm�toare, care se va manifesta �n anii �aizeci, este instruit� de profesori �mbiba�i de doctrina bol�evic�, noii dasc�li, la r�ndul lor, fiind subordona�i �n totalitate demnitarilor comuni�ti �coli�i la Moscova. Dirguitorii culturii devin, prin func�iile ocupate �n aparatul de stat �i de partid, mentorii noilor genera�ii. Ei se numesc Leonte R�utu, Iosif Chi�inevschi, Ion Vitner, C. I. Gulian, Nicolae Moraru, Nestor Ignat. Scriitorii crescu�i la umbra lor �i sus�inu�i s� publice sau chiar s� apar� �n manualele �colare se vor numi Dan De�liu, Veronica Porumbacu, Maria Banu�, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Eugen Frunz�, Naghi Isvan. Criticii �i istoricii literari care vor orienta literatura, �n locul lui G. C�linescu, E. Lovinescu, Vl. Streinu vor fi, �n deceniile cinci-�ase, Ov. S. Crohm�lniceanu, Mihai Novicov, S. Damian,� S. Iosifescu, Vicu M�ndra, Paul Cornea. La a�a me�teri, produc�tori pe m�sur�: Al. Andri�oiu, Teodor Bal�, Marcel Bresla�u, Nina Cassian, Traian Co�ovei, �tefan Iure�, Niculae Stoian, Nicolae T�utu, Nicolae �a�omir, Tiberiu Utan, Darie Nov�ceanu, Eugen Frunz�, Dan De�liu. To�i cuprin�i de Eugen Simion, al�turi de al�ii, �n antologia „Poezia rom�n� contemporan�”, publicat� �n colec�ia „Biblioteca pentru to�i” �n 1964, bilan� al marilor realiz�ri de la eliberare. Ultimii doi scriseser� chiar versurile imnului de stat al Republicii Populare Rom�ne:� �� „Infr��it fi-va ve�nic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator /Leninismul ne e far �i t�rie �i-avant, / Noi urm�m cu credin�� Partidul ne-�nfr�nt.”Tot acum, �n plin� epoc� proletcultist�, �i fac studiile universitare viitori critici literari: Eugen Simion, G. Dimisianu, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea, Matei C�linescu, Gh. Grigurcu, Geo �erban, Ion Dodu B�lan, Matei C�linescu, �tefan Cazimir. Debut�nd mai to�i �n deceniul al �aselea, se vor impune �n via�a literar� a deceniului urm�tor av�nd fiecare, �n condi�ii de relativ� liberalizare traictorii diferite, nemaifiind �ncorseta�i de dogmele realismului socialist. Unii vor sus�ine cu aprig� consecven�� literatura de calitate. Al�ii, �n mod paradoxal, �i vor ar�ta adev�rata fa�� dup� anul 1989, opt�nd pentru deconstruc�ia literaturii. Anul 1964 aduce schimb�ri majore �n peisajul politico-cultural al Rom�niei. Ceea ce declan�eaz� aceste schimb�ri este „Planul Valev”. Este vorba de un proiect de organizare economic� a ��rilor comuniste est-europene, propus de economistul sovietic Emil Borisovici Valev. Planul prevedea specializarea economiilor din ��rile comuniste �n anumite ramuri de produc�ie, Rom�niei revenindu-i rolul de a asigura tuturor celorlalte ��ri produsele agricole. Planul a fost vehement contestat de Rom�nia, liderii ei intuid pericolul urm�rit de sovietici: dependen�a �n totalitate de industria altor ��rii �i folosirea resurselor naturale ca materii prime de c�tre celelalte ��ri tov�r�e�ti �i, �n principal, de Uniunea Sovietic�. Planul preconiza alc�tuirea unui „complex economic interstatal” �n zona Dun�rii de Jos, care ar fi �nglobat sudul URSS (Basarabia �i sudul Ucrainei cu o suprafa�� de 12 000 km²), sud-estul Rom�niei (100 000 km²) �i nordul Bulgariei (38 000 km²), �i cu o popula�ie de 12 milioane de locuitori. „Analiza situa�iei actuale – spunea Valev – �i a perspectivelor dezvolt�rii economiei raioanelor dun�rene ale Rom�niei, Bulgariei �i Uniunii Sovietice demonstreaz� existen�a premiselor obiective pentru formarea �n viitor a complexului de produc�ie interstatal al Dun�rii de Jos specializat �n cadrul comunit��ii ��rilor socialiste �n petro-gazo-chimie �i �n unele ramuri ale construc�iei de ma�ini, �n agricultura irigat� intensiv profilat� pe cereale, legume, viticultur� �i �n ramuri ale industriei alimentare...”.Era limpede pentru oricine c� se punea la cale o nou� �nrobire a Rom�niei, la dou�zeci de ani dup� a�a-zisa eliberare. Conducerea Partidului, �n frunte cu Gheorghiu Dej s-a opus. Istoricul �i fostul deinut politic Ion Varlam, are �i o alt� explica�ie pentru ruptura dintre comuni�tii rom�ni �i cei sovietici. Dup� el, Dej nu a avut un conflict cu conducerea Uniunii Sovietice, ci numai cu Hrusciov. Concluzia e tras� din memoriile unui colaborator al lui Gomulka, ministru sovietic de externe, care sus�ine c� acest conflict personal mocnea �nc� din 1955, c�nd, �n timpul traversarii Atlanticului, pe care to�i liderii comuni�ti au f�cut-o impreuna, pe nava “Baltica”, pentru a participa la prima sesiune a Adunarii Generale a ONU, echipa lui Dej, �mbr�cat� dupa moda englez�, nu s-a a�ezat la aceea�i mas� cu Hrusciov. Ceva mai mult, Dej a afi�at un dispret nedisimulat fa�� de chefurile �i be�iile monstruoase la care participau membrii delega�iei sovietice. Cert este faptul c� la plenara C.C al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964 s-a adoptat “Declara�ia cu privire la pozi�ia Partidului Muncitoresc Rom�n �n problemele mi�c�rii comuniste �i muncitore�ti interna�ionale”, care �nsemna o reorientare public� a guvernan�ilor de la Bucure�ti �n raport cu Moscova. Documentul a exprimat pozi�ia Rom�niei �n conflictul chino-sovietic �i a formulat principiile care trebuiau s� stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea �n drepturi, neamestecul �n treburile interne, dreptul exclusiv al fiec�rui partid de a-�i rezolva problemele politice �i organizatorice. �n consecin��, Declara�ia sublinia c� nu exist� �i nu poate exista „un partid p�rinte �i cu un partid fiu, partide superioare �i partide subordonate”.La v�rful conducerii de partid lucrurile p�reau tran�ate definitiv �n favoarea comuni�tilor care nu fuseser� instrui�i �n Uniunea Sovietic�. Dup� lupte interne care duraser� dou� decenii, c�tigase Gheorghiu Dej. Fo�tii lui rivali sau alia�i, care �l incomodaser� �n diverse etape fuseser� elimina�i sau �mpin�i �n posturi de mai mic� importan��. Nu mai �nsemnau nimic: Lucre�iu P�tr�canu, �tefan Fori�, Ana Pauker, Vasile Luca, Iosif Chi�inevschi, Teohari Georgescu, C. P�rvulescu, Miron Constantinescu, Mihail Roller, Alexandru Moghioro�. Unii chiar nu mai erau �n via��.La mijlocul deceniului �apte ajunge �n fruntea partidului Nicolae Ceau�escu, prieten �i emul al lui Dej �nc� din perioada deten�iei lor la Doftana. �n scurt timp va fi �i �eful statului �i comandantul suprem al armatei. Are tot ce-i trebuie ca s�-�i formeze o echip� de conducere dup� placul lui. Ajutat de Ion Gheorghe Maurer (jurist) �i de Manea M�nescu (economist), se va �nconjura de oameni mai tineri, cu prec�dere rom�ni, ne�coli�i la Moscova: Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu (supranumit dumnezeu), Constatin Mitea, Al. Ionescu, to�i cu vederi ceva mai liberale fa�� de b�tr�nii bol�evici. Ei, cum –necum, terminaser� liceul �i facultatea...Pare a �ncepe o nou� via��. �n 1964-1965, se reiau sau se pun bazele rela�iilor diplomatice cu ��ri din Occident sau din Orientul Apropiat. Rom�nia deschide ambasade la Oslo, Copenhaga, Liban, Iordania, Tokio, �ntr�ine rela�ii diplomatice cu Somalia, Chile, Rwanda, Senegal. Ion Gheorghe Maurer viziteaz� Fran�a, Austria, Iranul, �nso�it de o delega�ie guvernamental�. �n 1965, devenind �eful partidului, Nicolae Ceau�escu viziteaz� Uniunea Sovietic� �i Bulgaria.Acestea fiind condi�iile pe plan intern, favorabile �i �n via�a interna�ional�, prin curaj �i scriitorii. �n 1965, la Conferin�a pe �ar� a scriitorilor, poetul Geo Dumitrescu - cel care susținuse c�ndva debutul lui Marin Preda, apoi �l criticase �n revista Flac�ra - a rostit un discurs clar �i vehement �mpotriva cenzurii �i a celor care �miedicau spunerea adev�rului, transform�ndu-se �n paznici ai adev�rului �i interzic�nd opiniile scriitorilor despre realitate. E de la sine �n�eles c� interven�ia lui n-a ap�rut �n pres�, tocmai din cauza cenzurii.[1] Se rostise, totu�i, un adev�r �n numele scriitorilor, iar cel care avusese curajul nu p��ise nimic. Era un c�tig.Literatura beneficiaz� din plin de noul climat politic. Nichita St�nescu public� Dreptul la timp, Marin Sorescu, Poeme, Ion Alexandru Via�a deocamdat�, Nicolae Breban, Francisca, �tefan B�nulescu, Iarna b�rba�ilor, Matei C�linescu, Aspecte literare,� Eugen Simion, Orient�ri �n literatura rom�n� contemporan�, Nicolae Manolescu �i Dumitru Micu, Literatura rom�n� de azi.1944-1964. Apar volume ale scriitorilor rom�ni indezirabili: lui Vasile Voiculescu, fost �ntemni�at al lag�relor comuniste, �i apare postum volumul Ultimele sonete �nchipuite ale lui Shakespeare, �n traducerea imaginar�... Tudor Arghezi puvlic� volumul Silabe, lui Ion Vinea �i apare volumul postum Lunatecii.Doar din trecerea �n revist� a titlurilor se poate observa c� proletcultismul, dac� n-a murit, oricum nu se simte bine. Adio titluri ale c�rților despre via�a nou�, despre colective agricole de produc�ie, despre ��rani exploata�i, despre muncitori care se sacrific� pentru produc�ia de o�el. Precum se vede, scriitorul se �ntoarce la uneltele sale, nu mai este interesat de construc�ia socialismului �i de valoarea esteic� a scrisului s�u. Lozincile nu-�i mai g�sesc locul �n paginile c�r�ilor, chiar dac�, uneori, la cererea editurilor, mai este cuprins� �n sumar �i c�te o poezie despre dragul partid �i ��ri�oara eliberat� de exploatarea burgezo-mo�ierimii.Anii 1966-1970 cuprind o perioad� de efervescen�� creatoare �i editorial� �n toate sectoarele. Bilan�uri literare �i noi afirm�ri. Reafir�marea prezen�ei unor poe�i, critici �i istorici literari. O pro�liferare f�r� precedent a poeziei, prozei �i criticii tinerilor. Prezen�e de dincolo de zare: Ion Barbu: Joc secund (1966), Pagini de proz�; Vasile Voiculescu: Poezii; Povestiri, voi. I — II (1966); Tudor Arghezi, ultimele antume �i primele postume: Ritmuri, Noaptea, Crengi.Retrospective poetice: Demostene Botez: In fa�a timpului; Minai Beniuc: Poezii. 1938—1968; Radu Boureanu: Solara noapte; �t. Roii: Osp��ul de aur; Sa�a Pan�: Poezii �i poeme; Miron Radu Paraschivescu: Scrieri, voi. I — II; Ion B�nu��: Panorama s�rutului; A.E. Baconsky: Fluxul memoriei; Virgil Gheorghiu: Poeme; Virgil Teodorescu: Bl�nurile oceanelor �i alte poeme etc; Antologia literaturii rom�ne de avangard�.Colec�ia „Albatros”: reedit�ri selective din poe�ii genera�iilor medii �i tinere: Ion Alexandru: Vina; Cezar Baltag: Monada; Ilie Constantin: Fiara; �tefan Augustin Doina�: Ipostaze; Ion Gheorghe: Cariatida; Tudor George: Balade; Gr. Hagiu: Poezii, Ion Horea: Poezii; Marin Sorescu: Poeme; Nichita St�nescu: Alfa; Gheorghe Tomozei: Altair; Tiberiu Utan: Steaua singur�t��ii.Din volumele de poezie: Ion Alexandru: Infernul discutabil; A.E. Baconsky: Cadavre �n vid; Cezar Baltag: Resfr�ngeri; M�ria Banu�: Portretul din Fayum; �tefan B�nuiescu: C�ntece de c�mpie; Ana Blandiana: C�lciiul vulnerabil; Ion Brad: Ecce tempus; Constan�a Buzea: Agonice; Ion Caraion: Necunoscutul ferestrelor; Nina Cassian: S�ngele, Ambitus; Ilie Constantin: Buna vestire; Ben Corlaciu: Poezii; Leonid Dimov: 7 poeme, Carte de vise; Geo Durni-trescu: Nevoia de cercuri; Ion Gheorghe: Zoosophia, Cavale�rul trac; Grigore Hagiu: Sfera g�nditoare; Eugen Jebeleanu: Elegie pentru floarea secerat�; Gabriela Melinescu: Interiorul legii; Gellu Naum: Athanor; Ion Negoi�escu: Sabasios, Vasile Nicolescu: Parabola focului; Miron Radu Paraschi�vescu: Tristele; Adrian P�unescu: Mieii primi, F�ntina somnambul�; Alexandru Philippide:�� Monolog in Babilon;Veronica Porumbacu: �ntoarcere din Cythera; Aurel R�u: Pe �naltele reliefuri; Marin� Sorescu:�� Moartea�� ceasului, Tinere�ea lui Don Quijote; Nichita St�nescu:� 11� elegii, Laus Ptolomaei; Gheorghe Tomozei: Suav anapoda; Tiberiu Utan: Clipe; Drago� Vr�nceanu: Poemele transhumantei. Din volumele de proz�: A.E. Baconsky: Echinoxul nebuni�lor; Eugen Barbu: Princepele; Nicolae Breban: Animale bolnave: Matei C�linescu :Via�a �i opiniile lui� Zacharias Lichter, Mircea Ciobanul: Martorii. Epistole, Mircea Cojocaru: Minciuna; Lauren�iu Fulga: Alexandra �i infernul; Paul Georgescu: Cobor�nd; Alexandru Ivasiuc:� Vestibul, Cunoa�tere de noapte; Ion L�ncr�njan: Eclipsa de soare; F�nu� Neagu: Vara buimac�, �ngerul a� strigat; S�nziana Pop:� Serenad� la trompet�; Petru Popescu: Prins; D. R. Popescu: F; Marin Preda: Morome�ii� II, Intrusul; Zaharia Stancu: Ce mult te-am iubit, �atra; D. �epeneag: Exerci�ii, Frig; C. �oiu: Dumi�nica mu�ilor; Romulus Vulpescu: Exerci�ii de stil.�Din volumele de critic� �i istorie literar� sunt menționabile: Nicolae Balot�: Euphorion; Constantin Ciopraga: Portrete �i reflec�ii lite�rare; Matei C�linescu: Conceptul modem de poezie; �erban Cioculescu: Variet��i critice; Paul Cornea: De la Alexandrescu la Eminescu; Paul Georgescu: Polivalen�a necesar�; M. Gafi�a: Duiliu Zamfirescu; George Iva�cu: Confrunt�ri literare, Istoria literaturii rom�ne (vol. I); Nicolae Manolescu: Metamorfozele poeziei,� Contradic�ia lui Maiorescu; Adrian Marino: Via�a lui Alexandru Macedonski, Opera lui Alexandru Macedonski, Introducere �n critica� literar�; Ion Negoi�escu: Poezia lui Eminescu, �nsemn�ri critice; Mihail Petroveanu: George Bacovia; Al. Piru: G. Ibr�ileanu, Panorama deceniului� literar rom�nesc 1940-1950; Edgar Papu: Evolu�ia �i formele genului liric, Din luminile veacului; Lucian Raicu: Liviu Rebreanu; Cornel Regman: Confluen�e literare, C�r�i, autori, tendin�e; Mircea Tomu�: Cinsprezece poe�i; Mircea Zaciu: Masca geniului.Genera�ia 70, sau promo�ie, cum o nume�te Lauren�iu Ulici, este cea mai „curat�” din literatura rom�n� postbelic�. �i fiind cea mai curat� ideologic se va dovedi �i cea mai important�. Ea nu se poate compara prin importan�� dec�t cu genera�ia 30, a�adar nu are rival printre genera�iile de dup� ultimul r�zboi mondial. Cum nu �tim dac� exist� un Dumnezeu al genera�iilor, ci doar un Dumnezeu al popoarelor, vom �ncerca s� explic�m individualitatea valoric� a genera�iei 70 prin cauze vizibile �i argumente luate din realitate. O tr�s�tur� specific� a genera�ie 70 este dat� de faptul c� ea nu a ap�rut �i nu s-a dezvoltat �n grup. Acest fapt va avea, cel pu�in �n prim� etap�, un dezavantaj, acela c� membrii genera�iei nu s-au cunoscut prea bine �ntre ei �i nu s-au putut sus�ine reciproc. Ceea ce nu s-a �nt�mplat cu genera�ia 6o, �n care membrii ei chiar �i-au propus o sus�inere programatic�. �ntr-o discu�ie cu poetul G. Tomozei, acesta mi-a relatat cu umor o ceart� pe care o avusese cu Nichita St�nescu. Nichita d�duse un interviu �n pres� �i nu-l pomenise pe Tom. Acesta �l �nt�lne�te �i-l ia la rost pe Nichita: „B�tr�ne, nu ne-am �n�eles noi c� ne l�ud�m unul pe altul de fiecare dat�, de ce n-ai pomenit nimic de mine?”. Senin, Nichita se ap�r�: „Ai dat un interviu �n revista X �i ai vorbit de to�i mediocrii, de toate iubitele tale, numai de mine nu �i-ai amintit. Am ziarele acas�, b�tr�ne, am fi�e, am vorbit de mai multe ori despre tine dec�t ai f�cut-o tu!” Sp�it, Tom se duce acas�, recite�te interviul, constat� c� l-a omis, iar la prma �nt�lnire cu Nichita �i-a luat angajamentul prietenesc s� nu mai gre�easc�. Cel pu�in a�a a sus�inut el.� Evident c� nu aveau fi�e �i �nsemn�ri, nu �ineau eviden��, dar r�m�ne adev�rul c� �nv��arer� s� fac� lobby unul pentru altul, ceea ce era minunat. Scriitorii din genera�ia 70 chiar dac� ar fi vrut s� se sus�in� – ac�iune l�udabil� – nu aveau mijloace, fiindc� niciunul nu avea vreo func�ie important� �n conducerea Uniunii scriitorilor sau la reviste ori edituri. Mai t�rziu, au fost� c��iva care au p�truns �n sistemul editorial �i s-a cunoscut. Cazul cel mai exemplar este Mircea Ciobanu care a editat, la Cartea Rom�neasc�, mul�i dintre scriitorii genera�iei 70. Aceasta, �n timp ce promo�ia dinainte era deja �nst�p�nit� la reviste �i edituri prin� G. B�l�i��, Nichita St�nescu, Ion Horea, Cezar Baltag, Nicolae Velea. D. R. Popescu, Adrian P�unescu, Vasile Rebreanu, Marin Sorescu, F�nu� Neagu, Sorin Titel, Anghel Dumbr�veanu, Horea Zilieru, Aurel R�u, unii dintre ei fiind chiar� �n posturi de� conducere la revistele literare. Un mare avantaj al genera�iei 60 a fost �i marea autoritate pe care �i-o c�tigaser� criticii literari din gera�ia lor – N. Manolescu, Eugen Simion, G. Dimisianu, Valeriu Cristea – primii doi �i universitari. Psihosociologul Stanley Schachter, dup� ce a f�cut studii de istoria artei la Yale University, �n volumul “The Psychology of Affiliation“, publicat la Stanford University Press, a� explicat formarea grupurilor prin nevoia de informa�ii, care pot fi ob�inute doar din compararea cu ceilal�i, sau datorit� schimbului social. �n al doile caz, dup� el, formarea grupului trebuie interpretat� prin prisma raportului costuri/recompense, pe care fiecare membru �l ia �n calcul �i hot�r�te dac� s� se afilieze sau nu. Raportul costuri/recompense a p�rut foarte convenabil promo�iei 60 atunci c�nd scriitorii s-au hot�r�t (�i au �i putut) s�-�i ia slujbe la stat. Privite azi, prin perspectiva timpului �i analiz�nd textele pe care au trebuit s� le scrie �n calitate de redactori ai respectivelor publica�ii, op�iunile schimb� raportul analizat de Stanley Schachter. Dar, vorba unui vers din C�lin, fil� de poveste: „dulce m�r e-�mp�r��ia”.Scriitorii genera�iei 70 s-au n�scut, �n majoritate, spre sf�r�itul r�zboiului, ei sunt concepu�i de p�rin�i prin asumarea riscului, nu sunt copiii fricii, ci ai speran�ei. Ta�ii lor sunt r�zboinici, solda�i sc�pa�i, prin jocul sor�ii �i al tran�eielor, din ghearele mor�ii �i hot�r��i s� aib� urma�i.�n al doilea r�nd, genera�ia 70 a avut �ansa s�-�i des�v�r�easc� studiile �n anii maximului liberalism (sau ceea ce am putea numi astfel, prin compara�ie �i contextual) din timpul dictaturii: anii 1963-1973. Ea a profitat din plin de urm�rile rupturii de Moscova. �n anul 1968, sub impulsul evenimentelor din Cehoslovacia, studen�ii acestei promo�ii au impus scoaterea limbii ruse din facult��i, schimbarea curriculei universitare, renun�area la disciplinele de marxism-leninism �i de materialism-dialectic.Pe plan literar, promo�ia 70 nu s-a �nfr��it cu promo�ia dinaintea ei, de�i a profitat de cuceririle ei (Nichita St�nescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu), ci cu� autori din promo�ia mai dinainte, „promo�ia reformat�” , cum o nume�te Ulici: Al. Paleologu, Mihai �ora, Teohar Mihada�, Radu Petrescu, M. H. Simionescu, Mihai Crama �i at��ia al�ii. De la promo�ia lui Nichita St�nescu, genera�ia 70 �i-a �nsu�it libertatea „necuvintelor”, f�r� s� tind� �ns� spre „ro�ul vertical”, iar de la promo�ia de dinaintea lui Nichita (cea care se va manifesta mai t�rziu, nu cea oficial�, singura care avea voie s� publice) a �nv��at mersul la surse, dezbaterea de idei, acceptarea diferen�ierilor, bunele maniere. Ace�tia, la r�ndul lor, �i priveau pe mai tinerii lor confra�i cu simpatie, consider�ndu-i adev�ra�ii lor continuatori. Ceva mai mult, cred c� a�a se �nchipuiau ei c� ar fi fost, dac� nu li s-ar fi blocat evolu�ia prin mijloace administrative. „Departe de a face din aceast� coinciden�� o chestiune de orgoliu stupid, observ� Lauren�iu Ulici, ambele promo�ii �n cauz� au con�servat �n cele dou� decenii de la afirmare imaginea ce �i-o f�cuser� de la �nceput una despre cealalt�. C�ci, dac� �aptezeci�tii vedeau �n „reforma�i” un model de intelectuali�tate, ace�tia din urm� �i vor fi privit pe mai tinerii co-militoni mai mult dec�t ca pe ni�te discipoli, �i vor fi privit ca pe ni�te versiuni ne-�ntrerupte, nefrustrate, ale propriei lor deveniri.”[2] Orice s-ar putea spune �n defavoarea generației 70, un lucru r�m�ne sigur: ea nu a fost oportunist�, nu a vrut s� parvin� politic sau administrativ prin literatur�. Cu excepția lui Nicolae Dan Fruntelata, nicunul nu a fost �mpins �n structurile de conducere ale partidului.Genera�ia 70 a fost o genera�ie f�r� complexe, c�ci nu f�cuse compromisuri, ea nu tr�ia cu sabia lui Damocles a dosarului de cadre deasupra capului, scriitorii f�cuser� studii �n urma unor concursuri de admitere strict profesionale, �i nu pe baza dosarelor cu adeverin�e, corecte sau false, despre p�rin�i s�raci �i f�r� apartene�� la partide �“reac�ionare”. Pentru ea, cuv�ntul a fost și a r�mas sf�nt. Cu acces la bibliotecile din țar�, la c�rțile scoase de sub lisele de publicații interzise, au putut reface leg�tura cu tezaurul cultural interbelic și cu literatura necenzurat� a clasicilor. Scriitorii pe care jur� ei sunt poeții Blaga, Arghezi, Barbu, Bacovia, prozatorii Camil Petrescu, H. P. Bengescu, Mircea Eliade, Liviu Rebreanu; istoricii literari G. C�linescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu, Perpessicius. Clasicii Eminescu, Slavici, Creang�, Caragiale sunt bunicii lor spirituali. Scriitorii generației 70 nu au gustul demolatului, nu se simt striviți de �naintași. Nu poart� cu nimeni r�zboi. Scriitori impuși de critica oficial� �n deceniile precedente nu le mai spun nimic, sunt priviți cu compasiune, nu cu ur� sau dispreț. Pentru scriitori adev�rați, impuși cu un deceniu �n urm� au respect, sunt considerați frații lor mai mari care au reparat, cum s-ar zice, casele b�tr�nilor. Nichita St�nescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Nicolae Breban, G. B�l�iț� le sunt obiect de studiu. Criticii literari Eugen Simion, N. Manolescu, Valeriu Cristea, G. Dimisianu, iubitori de valori și cititori competenți, le sunt modele. Aceștia �ns� nu-și vor iubi frații mai mici, pe care nu pot s�-i d�d�ceasc� și nu pot fi folosiți ca pioni pe tabla de șah a intereselor de grup. Vor face �ns� echip� bun� cu optezeciștii.Miza generației a fost strict literar�, de aici dificultatea activi�tilor de partid �i a ofi�erilor de securitate de a face racol�ri prin �antaje sau promisiuni de promov�ri �n ierarhia func�iilor. Ceea ce nu �nseamn� c� nu-i supravegheau. Informat de sursa “Valeria”, un ofițer de securitate �ntocmește urm�toarea not� �n 1982: “Referitor la� Petre Anghel scriitor și redactor la Radioteleviziune sursa ne-a informat urm�toarele: “a fost una dintre persoanele cele mai apropiate de Marin Preda, �nsoțindu-l aproape �n toate deplas�rile și activit�țile mondene. Era probabil singurul scriitor care �ncerca s� aplaneze notoriile conflicte ale acestuia cu soția. E� dificil de spus dac� dac� prietenia afișat� de P.A. era dezinteresat� dat fiind c� toate c�rțile i-au fost publicate �n editura “Cartea rom�neasc�”. Cert este c� dup� moartea lui Preda s-a ar�tat extrem de afectat și a purtat doliu un an de zile. �n ultimii ani Petre Anghel a fost foarte prolific, public�nd vreo șase volume dintre care sursa crede c� numai dou� (romanele “Lupii la st�n�” și “Sita lui Mamona”) au valoare literar� autentic�. Din discuțiile purtate cu el �n leg�tur� cu ultimul roman rezult� c� ar fi avut un mic necaz. �n carte apare un personaj obtuz de la “cadre”, evreu numit Vitzman. Ulterior afl� �n urma unor reclamații primite din partea rudelor c� a exista un Vitzman real fost șef al Arbitrajului de stat actualmente decedat. Deși nu exist� nicio similitudine �ntre �nt�mpl�rile din carte și și viața lui Vitzman a constatat c� rudele respectivului s�nt foarte pornite �mpotriva lui: i-au telefonat de mai multe ori, au trimis memorii la conducerea televiziunii și a Uniunii Scriitorilor. P�n� la urm� cazul s-a stins fiindc� a reușit s� dovedeasc� netemeinicia acuzațiilor. Afirm� c� s-a pus r�u și cu “barbiștii” și cu evreii.� E tipul descurc�rețului numai așa put�nd fi explicat� reușita lui de a determina s� i se publice o serie de c�rți mediocre. El este �ntotdeauna de partea majorit�ții sau a celui mai tare. Eugen Barbu nu l-a afectat cu nimic, �ns� c�nd a v�zut c� acesta pierde din popularitate și r�m�ne tot mai izolat P.A. s-a manifestat vizibil ca “sincronist” convins al�turi de Simion, Manolescu, Petre Stoica, Dinescu și alții.Cu privire la activitatea sa �n radioteleviziune aceasta este mai mult fictiv� prin �ns�și natura postului. Ca s� vin� la serviciu c�nd vrea, adic� c�t mai rar a aranjat s� se mute �ntr-un birou da la radio; motiveaz� c� este �n faza de “inspirație” de care profit� c�t mai mult”.[3]Informațiile turn�toarei “Valeria” sunt amestec de adev�ruri și minciuni. O singur� observație: P.A. nu l-a cunoscut �n viața lui pe Eugen Barbu. Eugen Barbu i-a desființat �ns� volumul de debut, iar “locontenentul” lui, C.V. Tudor i-a desființat dou� romane �n revista securit�ții “S�pt�m�na”...Ofițerul adaug�: “Petre Anghel este �n atenția noastr�. Nota este confirmat� de unele date stabilite prin mijloace speciale. Despre cel �n acuz� se vor mai obține detalii de la sursa “Titus” din leg�tura tov. lt. col. Achim dup� care se va trece la recontactarea sa. Nota se exploateaz� la materialul susnumitului. Semn�tur� indescifrabil�.” P. A. nu a fost niciodat� contactat și nici recontactat de lt.col. Achim. C�nd a fost contactat de c�pitanul Florea Lucian a refuzat colaborarea, chiar c�nd acesta l-a șantajat, ameninț�ndu-l c� ar putea fi acuzat de plagiat!�n sf�r�it, specificul promo�iei 70 poate fi v�zut� �i prin teama pe care a sugerat-o celorlalte promo�ii �i �nainte de 1989 �i dup�. Cei din genera�ia 60, complexa�i de... lipsa de complexe a genera�iei 70, de absen�a fricii �n fa�a „organului puterii”, dar, mai ales, b�nuitori c� ar putea fi detrona�i din manualele �n care-�i puseser� fotografiile, au f�cut – �i continu� s� fac� – punte peste genera�ii, s�rind la optzeci�ti, mai tineri, ascult�tori �i iubitori de b�c�lie, numit� cu aplomb destructivism. �

[1] Gabriel Dimisianu, “Ceva despre disiden�� i disiden�i”, �n Rom�nia literar�,� nr. 42, 2007.

[2] Lauren�iu Ulici, Literatura rom�n� contemporan�, Bucure�ti, Editura Eminescu, 1995, p.21.

[3] C.N.S.A.S, direcția Cercetare.

�ntoarcerea artei la rosturile ei. Primele semne

2010-09-14T20:02:11Z

Un oarecare S. �tirbu, istoric devenit istoric fiindc� a�a a vrut partidul, a publicat �n 1956, o culegere de articole, �n fond o colec�ie de falsuri referitoare la istoria Rom�niei. Dup� multe interven�ii, un an mai t�rziu, �n 1957, a ap�rut o recenzie a lui Andrei O�etea la cartea necunoscutului �tirbu, �n care se preciza: “cartea lui S. �tirbu nu e dec�t opera haotic� a unui diletant lipsit de preg�tire �tiin�ific�, de cultur� general� �i de probitate intelectual�. O asemenea lucrare nu poate dec�t s� creeze confuzie �i s� sugereze o idee fals� despre �tiin�a rom�neasc�”. �n urm�torul num�r al revistei Studii, S. �tirbu �i r�spunde lui O�etea (“Recenzia unei pretinse recenzii”). Roller �i �tirbu au intervenit �i s-au mai publicat dou� cronici, �n Studii pro �i contra c�r�ii lui �tirbu. Pentru moment, Andrei O�etea a c�tigat b�t�lia cu impostorul. [1] Falsurile privitoare la istoria Rom�nie continu� �ns�. �n 1961, Radu R.N. Florescu, �n articolul “Lord Strangford and the Problem of the Danubian Principalities, 1821-4”, publicat �n School of Slavonic and East European Studies, (Vol. 39, No. 93 (Jun., 1961), pp. 472-488) editat� de „University College London” va pune, �n sf�r�it, problema �n termini exac�i, ca s� fie limpede �i pentru str�ini ce s-a �nt�mplat �n Principatele Dun�rene �nainte de venirea ru�ilor. Se simt a�adar semnele c� sunt posibile discu�ii contradictorii. Un pas mic pentru istorie, dar un pas uria� pentru literatur�, ca s� parafraz�m o zicere celebr�. Articolul lui Z. Ornea din anul 2001, �n care este relatat episodul, nu are �ns� scopul de a reabilita adev�rul istoric, ci de a ar�ta c� interven�iile lui Pavel �ugui din perioada anilor 1955-1960, c�nd a fost �ef al Sec�iei �tiin�� i Cultur� al C.C. al P.M.R., pentru recuperarea operelor lui Arghezi, Blaga, C�linescu �i ale altora s-au f�cut cu aprobare de la partid. Aferim! Cu aprobare de la partid se publica totul, dar una era dac� min�eai cu aprobare �i alta dac� afirmai adev�rul.�n anul 1956, �ntre 18-23 iunie, are loc primul Congres al Scriitorilor din Rom�nia, condus de Mihail Sadoveanu, pre�edintele Uniunii Scriitorilor. Scopul organiz�rii lui este simplu �i aidoma tuturor congreselor ini�iate de partid: bilan�ul succeselor, critici voalate la adresa unor abateri de la indica�iile partidului �i trasarea de sarcini pentru viitor. Mihai Beniuc prezint� raportul „Literatura din R.P.R. �i perspectivele ei de dezvoltare”. �n Coraportul despre proz� de la Congresul scriitorilor din 1956, Petru Dumitriu pl�tea multe poli�e inamicilor s�i, dar d�dea �i citate (evident distan��ndu-se) din Brecht �i Lukacs. Or, �n vara a lui 1956, „Georg Lukacs era de-acum un fel de spiritus rector al „Cercului Petofi”. Se purtau, �n prezen�a a sute de tineri, discu�ii infl�c�rate despre istoria partidului, despre dreptul de asociere �i despre libertatea presei.”[2]� Pozi�ia lui Petru Dumitriu este explicat� astfel: „ajuns pe culmile gloriei, r�sf��at al aparatului ideologic, Petru Dumitriu, sper�nd poate c� �i

va sp�la cumva p�catele periodei de de��n�at� complicitate cu ideologia oficial�, �i-a imaginat c� va (fi l�sat s�) scrie marele roman al Partidului Comunist ori, mai bine spus, al sectei milenariste comuniste.”[3] Cartea urma s� se intituleze Biografii contemporane. Petru Dumitriu condusese un num�r de interviuri cu ilegali�ti (George Macovescu �i Valter Roman). Dar atmosfera din epoca, era cea descris� de Geo �erban, �n revista Lettre Internationale (editia rom�n�, nr. 68, iarna 2008-2009, �n articolul “Grandoare �i degradari ale devenirii la Petru Dumitriu” : “aci curgeau elogii la adresa lupt�torilor din brig�zile interna�ionale, mobilizate de comuni�ti pe frontul spaniol �mpotriva dictaturii franchiste, aci li se retr�gea �ncrederea �i deveneau suspec�i de cosmopolitism, de sectarism, ori mai r�u, devia�ioni�ti �i comploti�ti de odioas� spe��. (…) C�derile par�iale sau globale �n dizgra�ie se produceau curent �i, la fiecare cotitur� a evenimentelor, esafodajul epic imaginat de Petru Dumitriu risca s� �i piard� un pilon, o bolt� de sus�inere, dac� nu �ns�i fa�ada de parad�. De aici, r�ceala, absen�a nedisimulat� a entuziasmului oficial fa�� de mult-trambi�ata intreprindere pus� pe �antier de scriitor”.�A.E. Baconsky face o declara�ie denun��nd inutilitatea estetic� a „cronicii rimate”, a „comentariului versificat” �i, �n genere, a poeziei proletcultiste (anecdotice �i maniheiste). Dar Baconski �nsu�i publicase p�n� atunci poezii �i articole ca acelea pe care le critica acum. Are �ns� curajul �i demnitatea s� recunoasc� faptul c� acelea nu constituie art�, �i �i repudiaz� categoric �i �n public “crea�ia”. Declar� textual: „penibilele esecuri ale �nceputurilor mele �ntru realism; le recunosc cu m�hnire �i le reneg”. Eugen Simion, fervent sus�in�tor al Generatiei ’60, e de p�rere c� aceast� genera�ie este “prima care a profitat de aceasta deschidere. Pu�ini dintre poe�ii din deceniile VII si VIII au urmat �ns� stilul din „Fluxul memoriei” (poe�ii, �n primul r�nd, de la „Steaua”, apoi o parte dintre „echinoxi�ti”), dar mai to�i debutan�ii de dup� 1960 beneficiaz� �ntr-un sens sau altul de libertatea de g�ndire �i de lirismul depolitizat, meditativ, melancolizant al acestui scriitor incomod, suspectat de arogan�� i de un manierism greu de suportat �n vremuri proletare.”[4]�A. E. Baconsky se trage din vechi familii de r�ze�i din �inuturile L�pu�na �i Orhei din Basarabia. Numele Baconsky l-ar fi mo�tenit de la un nobil polonez refugiat la Lozova. Dup� mam�, A. E. Baconschi se trage din r�ze�ii �inutului L�pu�na. Tat�l poetului, Eftimie, urmeaz� studii teologice �i este hirotonisit preot, dup� c�s�toria cu �nv��toarea Liuba Marian, fiic� de �nv��tor. La 16 iunie 1925, se na�te Anatol, prmul copil. In martie 1944, familia Baconschi se refugiaz� �n Oltenia, mai int�i la Craiova, apoi la Fole�tii de Jos (jud. V�lcea), unde preotul prime�te o parohie. Anatol este �nscris la liceul „Al. Lahovary” din R�mnicu V�lcea. Devenit student la Facultatea de Drept din Cluj, Anatol Baconschi public� �n „Tribuna nou�” din noiembrie 1945, articolul „Socialul �i geneza artei”, cu trimiteri la Maiorescu �i Gherea. Numele poetului, ne spune critical �i istoricul literar Eugen Simion, figureaz� �i �n „Antologia primaverii”, ap�rut �n martie 1947, la Carei. “Versurile de aici („Necunoscutul

c�ine Pierrot”, „Poem pentru o camer�”), socotite suprarealiste, sunt criticate �n „Revista literar�” (nr. 13, 11 mai 1947) de Nina Cassian. A. E. Baconschi, zice poeta proletcultist�, devenit� critic literar peste noapte, sau noaptea, „numai �n cinci strofe d� pre�ioase informa�ii despre necunoscutul lui c�ine Pierrot”… Evident, doar ea avea dreptul s� scrie, deocamdat�, poezii moderniste, pe care le va �i publica anul urm�tor �n volumul “La scara 1/1”. Mai �nainte �ns�, �n 1945, d�duse sfaturi r�zboinice �n Sc�nteia tineretului: “Armata noastr� trebuie s� fie major� �i corespunz�toare. S� facem a�a cum fac arti�tii din URSS! Un r�zboi multiplu, cu arma Katiu�a, mitralier� cu mai multe �evi, toate �ndreptate �mpotriva fascismului, pe toate t�r�murile!” (Sc�nteia tineretului, anul II, nr. 17, 25 februarie 1945, p. 2). Pentru aceste �ndemnuri, probabil �i pentru altele, �n 1985, Nina Cassian este invitat� �n Statele Unite ca visiting professor, �n cadrul unei burse Soros, pentru a sus�ine un curs la New York University. �i acolo r�m�ne, departe de �ara pe care a slujit-o, p�n� dup� revolu�ie. Mai vine din c�nd �n c�nd s�-�i vad� locuin�a, fosta cas� a familiei Xenopol, �n care a locuit al�turi de distinsul ei so�, Al. �tef�nescu, �i unde a scris minunatele volume: “An viu - nou� sute �i �aptesprezece”, 1949; “Nic� f�r� fric�”, basm �n versuri, 1950; “Ce-a v�zut Oana, versuri pentru copii” 1952; “ Horea nu mai este singur”,1952; “Tinere�e”, 1953; “Florile patriei”, versuri pentru copii, 1954; “Versuri alese”, 1955; “V�rstele anului”, 1957; “Dialogul v�ntului cu marea”,1957; “Prin�ul Miorlau”, 1957; “Botgros, c��el fricos”, 1957; “Chipuri hazlii pentru copii”, 1958; “Aventurile lui Trompi�or”, “Spectacol �n aer liber. O monografie a dragostei”, 1961; “S�rb�tori zilnice”,1961; “�ncurc�-lume”, 1961; “Poezii”, prefa�� de Ov. S. Crohm�lniceanu,1962; “Curcubeu”, 1962; “S� ne facem daruri”; �l cunoa�te�i pe Tic�?, Bucure�ti, 1964; “Disciplina harfei”. �i tot a�a, p�n� acum, iar dac� n-o fi murit, �i dorim via�� lung�, pe m�sura elogiilor aduse de criticii �i istoricii literari rom�ni, c� tare au iubit-o, de�i nu era din cale-afar� de frumoas�.�Dar s� ne �ntoarcem la A. E. Baconski, poetul pe care s-a sup�rat Nina Cassian c� de ce scria despre c��ei, tocmai ea, at�t de iubitoare de Prin�ul Mierlau (care d� titlul unui volum propriu), de “Botgros, c��el fricos” (alt volum al domniei sale) �i de “Aventurile lui Trompi�or” (care nu �tim ce este, de�i am c�utat cuv�ntul trompi�or �n dic�ionar). T�n�rul poet continu� s� publice �n revista „Prietenii artei” (1947), tot din Carei, dar „aclifoselele �i ifosele moderniste” sunt contestate, la Bucuresti, de M. R. Paraschivescu �i Ov. S. Crohm�lniceanu �n „Revista literar�” (nr. 27-28, 17-24 august 1947).[5]

�P�r�nd a nu-i p�sa de criticii dogmatic, A. E. Baconski, �mpreun� cu Ioanichie Olteanu, Toma George Maiorescu (Mayer), Titus Mocanu �i al�ii �nfiin�eaz� �n acela�i an la Cluj cenaclul “Poezia nou�” �i-l aleg mentor al cenaclului pe Lucian Blaga, poetul �i filosoful intrat �n dizgra�ie �i atacat vehement �i constant de “elita” proletcultist� (atunci c�nd nu este eliminat… prin t�cere).. Baconsky are, totu�i, �i simpatizan�i printre oamenii puterii �i, �n 1952, este numit redactor �ef al revistei „Almanahul literar”, iar �n 1954, c�nd apare „Steaua”, poetul prime�te conducerea revistei. Versurile lui continu� s� fie criticate pentru „sentimente individualiste” �i, „bizare viziuni onirice” (�n „Via�a Rom�neasca”, nr. 6 1954). A. E. Baconsky �ncepuse s� schimbe deja stilul sau liric �i s� promoveze �n revist� alte modele literare: Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu, Mateiu Caragiale, Anna Ahmatova… Primele volume de versuri ale lui Baconski, Poezii(1950) �i C�ntece de zi �i noapte (1954, Premiul de Stat), stau sub semnul „literaturii noi”, proletcultiste; �n spiritul cerin�elor ideologice ale momentului, poeziile sale c�nt� p�m�ntul care „e al celor ce-1 muncesc”, tractoarele, iarna „c�nd Lenin a murit”, „lumina vremii noi” �i „partizanii patriei bulgare”. Versifica�ia abun�dent� �i facil� e de cele mai multe ori doar un pretext pentru lansarea lozincilor la mod�: „�i p�s�rile-ntoarse parc� spun/ C� anul holdei noastre va fi bun/ �i izbucnind �n flori candide merii/ Lanseaz� iar lozinca prim�verii: / — Nici o parcel� ne��ns�m�n�at�!” Poezia didacticist�, inspirat� din evenimente istorice „purificate” ideologic �i transformate �n anticip�ri ale „lumii noi”, este de asemenea prezent�: sunt aduse astfel �n scen� figurile lui �tefan cel Mare, Gheorghe Doja, Horea, Clo�ca �i Cri�an, B�lcescu �i Avram Iancu. Scrisul lui Baconski con�tinu� cu varia�iuni pe acelea�i teme p�n� �n 1957.�n 1958 va fi transferat la Bucure�ti, �n mod sigur pentru a fi mai u�or dirijat �i supravegheat eficient. �n 1962 ini�iaz�, �n „Contempo�ranul”, ciclul de eseuri Meridiane, care va ap�rea timp de trei ani �i unde sunt comentate aspectele esen�iale ale mi�c�rii literare universale din secolul al XX-lea. �n prelungirea aces�tuia, �ntre 1968 �i 1970 sus�ine o serie de emisiuni radiofonice s�pt�m�nale, intitulat� Meridiane lirice, �n cadrul c�reia tradu�cerile din operele unora dintre cei mai mari poe�i contem�porani sunt �nso�ite de portrete-eseu; pe baza lor autorul va alc�tui antologia Panorama poeziei universale contemporane (1972). �ntre 1965 �i 1977, c�l�tore�te �n Austria, Fran�a, Italia, Iugoslavia, Germania, unde particip� la manifest�ri �i dezbateri culturale �i public� poezii �i eseuri �n mai multe reviste literare. Moare, �mpreun� cu so�ia sa, �n timpul cutre�murului din 4 martie, sub d�r�m�turile blocului „Continental”. Trupurile lor vor inaugura – trist� onoare – cimitirul St�rule�ti II, odat� cu �nhumarea lui Al. Ivasiuc, a so�ilor Gafi�a �i a altor scriitori pieri�i la cutremur.�

istoria politica

2010-05-12T21:41:30Z

M-am gandit la o noua abordare:

Literatura rom�n� era, la sf�r�itul celui de al doilea r�zboi mondial, o literatur� matur� �i sincron� literaturilor europene, fiind, de asemenea, integrat� �n circuitul curentelor de peste ocean. �n proz�, prin Liviu Rebreanu, Mihai Sadoveanu, Gala Galaction se definise specificul na�ional, iar prin Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu, Anton Holban, Mircea Eliade �i demonstrase voca�ia modern�. Prin Urmuz, Tristan Tzara, B. Fundoianu literatura rom�n� se situa �n avangarda modernismelor.Poezia interbelic�, prin Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia atinsese cele mai �nalte cote ale valorilor estetice. �n sf�r�it, critica �i istoria literar� oscilau, cum era firesc, �ntre curentele s�m�n�toriste sau poporaniste dominate de N. Iorga, C. Stere sau G. Ibr�ileanu� �i estetismul lui M. Dragomirescu sau modernii Tudor Vianu, G. C�linescu, Vladimir Steinu.Intrarea armatelor sovietice pe tertoriul Rom�niei, �n august 1944, avea s� duc� la o o schimbare radical� a realit��ilor politice, economice �i sociale cu urm�ri a c�ror dimensiune nu putea fi b�nuit� aproape de nimeni. Literatura, chiar dac� nu era prima afectat�, avea s� fie domeniul care va ilustra cel mai bine fr�m�ntarea veacului. Fiindc�, este evident c� via�a literar� exprima, cu mijloace proprii, via�a social� �i politic� a vremii, urm�nd, dep�ind sau contest�nt jocul ideilor �i ideologiilor care defineau prima jum�tate a secolului al XX-lea. Aceasta pentru c� arta este social� prin natura, dar �i prin func�iile pe care le are �n compexa existen�� uman�.� Tipul de existen�� a artei, procesul func�ion�rii ei sunt, de asemenea, fenomene sociale. Literatura �i toate celelalte arte se dezvolt� �ntr-o interdependen�� special� cu realit��ile istorice, politice �i sociale, f�r� s� fie �ns� �ntr-o leg�tur� logic� de tipul cauz� efect, �ntruc�t creatorii sunt personalit��i puternice care reac�iuneaz� fiferit la stimul externi. Crea�ia artistic� este destinat� oamenilor, iar ace�tia, ca �i autorii, tr�iesc �ntr-un cadru social, integra�i – mai mult sau mai pu�in – unor grupuri. Iuri� Surov�ev, unul dintre cei mai constan�i anali�ti ai artei din perspectiv� sociologic� ajunge la concluzia f�r� echivoc c� �abordarea sociologic� a artei este nu doar �ndrept��it�, ci “organic necesar�.”(„Probleme privind studiul sociologic al artei”, in Poetic�, estetic�, sociologie, Bucure�ti, Editura Univers, 1979, p. 224.)

Despre comunicare

2010-05-11T23:24:25Z

A comunica �nseamn� a supravie�ui �ia �nv��a �i pe al�ii s� supravie�uiasc�. Comunicarea este primul semnal dat devia��. E strig�tul copilului abia n�scut, dovada dat� celor din jur c�tr�ie�te. Este �oapta adolescentului c� tr�ie�te el �i a luat act �i detr�irea special�, anume, a unei alte persoane. Este morm�itul nesigur alb�tr�nului care nu este preg�tit pentru dispari�ie. Comunicarea este aerul pecare �l respir�m de diminea�a p�n� seara, iar unii, cei pentru cei care �tiu c�bufni�a simbolizeaz� vederea prin �ntuneric, este �i aerul pe care �l respir�de seara p�n� diminea�a, citind o carte sau scriind o carte. Care poate fi doarcartea propriei lor vie�i pe care nu o accept� �ngropat�.