IUBIRE OCOLITĂ

Azi iubita mea de vis,
Te voi lua pân-la mediterană,
Să ai totdeauna ochi deschis
Ca să vezi lumini ce vindec rană.

Şi-ţi voi arăta meşterii greci
Cei mai pricepuţi la cioplit piatra,
Nu erau pe-atunci fanarii reci,
Grija lor era s-aprindă vatra

Şi să pună foc pe orice pânză
De păreau ţesute chiar din soare.
Tracul Pan ne va cânta din frunză
Tu vei pregusta vinul licoare.

Dăm apoi o fugă pân la Sena
Şi-ţi arăt nişte culori cu zori
Ale celor ce găseau eterna
Şi zilnica beţie în culori.

Mai pe seară te aduc la vale
Unde-apune raza mai târziu
Nu ne vom grăbi, să-ncepi agale
Să-ţi cobore-n iarbă vălul străveziu.

Fulgerat de raza ce din tine
Va recurenta un sânge de sudist,
Ca un mânz naiv voi spune bine,
Şi promit că-n veci nu voi fi trist.

De m-o apuca melancolia
Imi voi aminti privirea ta
Şi voi încerca să cânt o, lia, la,
Iar tu vei repeta, a ta, a ta.