A comunica înseamnă a supravieţui şia învăţa şi pe alţii să supravieţuiască. Comunicarea este primul semnal dat deviaţă. E strigătul copilului abia născut, dovada dată celor din jur cătrăieşte. Este şoapta adolescentului că trăieşte el şi a luat act şi detrăirea specială, anume, a unei alte persoane. Este mormăitul nesigur albătrânului care nu este pregătit pentru dispariţie. Comunicarea este aerul pecare îl respirăm de dimineaţa până seara, iar unii, cei pentru cei care ştiu căbufniţa simbolizează vederea prin întuneric, este şi aerul pe care îl respirăde seara până dimineaţa, citind o carte sau scriind o carte. Care poate fi doarcartea propriei lor vieţi pe care nu o acceptă îngropată.